Napoca setos în fapte
Străjer din antichitate.
Anii tăi sunt fără număr
Clujule tu ești tot tânăr.
Gând rebel, planuri mănoase
Voievod între orașe.
Cetățuia ta simbol
Farmec, amintiri și dor.
Să trăiești ades ca sfetnic
În orașul multietnic
Cu statui în Centrul Pieței
Câștigi roua frumuseții.
Secolele dând târcoale
Se înalță catedrale.
Limba-n dangăt, viu răsunet
În a casei clopot vuiet
Iar în marș,sub influență
Clopotele au prezență
Rapsodie, a lor glas
Ochii ațintiți la ceas
Sunet meșter trecător
Omul frate muritor.
Unde-s locuri de închinare
Vom sădi mereu o floare.
Cu mijlocul tău încins
Drum pe coastă ai deschis
Cu dragostea ta de deal
Tu ești primul în Ardeal.
Șade stânca timpului
În suflarea vântului
Când la vechile saloane
Veneau birje și claxoane.
Rochii lungi și catifea
Frac la domni, patalama
Și priviri ce se întorc
Spre noianul de noroc
Simplu dans, în seri de iarnă
Când părintele-i pe-afară.
Dalta, pana și penelul
Întregeau auditoriul.
Când suișul se însoară
Vine vremea ce-l coboară
Generații iubitoare
Trece veacul, dorul moare.
Cititoare de destine
Frunzele-s pe creangă pline
Câte oare vor cădea
Când revine toamna grea?
Te umbrești precum un munte
Într-o lacrimă fierbinte
Strălucești fruntaș, destoinic
Pe-un cer făr’ de întuneric.
Clujule brav interpret
O cafea la Orient?
Clujule măreț stindard
Sculptor, literat sau bard
Tu ești proba de virtute
Un isteț cu văi tăcute.
Cluj îndrăgostit de Someș
Iar eu vin din straniu iureș
Să fiu pildă pentru vânt
Voi da apă spre pământ,
Voi preface în izvoare
Zâmbetele de fecioare.
Clujule,tu aveai palate,
Timp cu genii în halate.
Clujule ,studenții tăi,
Cei mai noi sau cei de ieri
Înfloresc arhitectura,
Cartea, stilul și cultura.
Clujule, lacrima ta
Pune pana în mâna mea
Cu toți fii tăi de aur
Care sunt un sfânt tezaur.
Să mai vină o ninsoare
Apoi,răsărit de floare
Vie ziua cea mai lungă
Și recolta să ne-ajungă.
Vom închide an solar
Cu o piatră de hotar.
Brave vremuri,zor și lut
Avântul pe sub pământ
În umbrar placat cu șine
Întrevăd alte destine.
Din aproape spre departe
Timp legat prin ore frate
Zboară și apoi se supun
Când vestirea e din turn.
Din cuvinte domnitoare
Eu am scris istorioare
Aleg ritmul și cadența
Pentru public,reverența.
Clujule când te ridici
Toată negura despici
Și-altă voce nu-i mai tare
Ca cea a măriei tale!
Clujule măria ta,
Cât îți bate inima
Tu ești fruntea celor multe
Tâmple cu fire cărunte.
Autor: ISMAIL SORIN
