Veneția

Voi dezveli un tablou cu stimă de sine

Cântecul și arta să-i faci prieteni cu tine

În lagună-i albastru ce-i scris în istorii

Minunea din mare, o perlă a culturii.

Un stâlp e sublim dar mai multe împreună

Alătură vieții, valori noi , lumină

Turnuri înalte, statui lucitoare

Priveau împreună, apusul de soare...

A plecat galionul, tot mai mic se arată

Pe țărm sunt lacrimi pe obraz la o fată

Se preling ușor și-ating lin pământul

Despărțirea-i cauza ce îneacă cuvântul

Cât de pură, tandră e inima de fată!

Iubitul ei drag, nu va sosi la poartă.

Un cerc roșiatic se scufundă în mare

La orizont cu apa, zâmbea cu ardoare.

Privirea i-a rămas ațintită pe mare

Și inima, inima-i bate mai tare

Pe infinita mișcare  strecura viorele

Deși s-a făcut noapte iar pe cer, sunt stele

Ce e iubirea, oh, fată frumoasă?

Un gând emblematic ce mintea apasă.....

De vrei să atingi un vis cutezând

Înscrie pe apă nobilul gând

Prefă în cristale canale de apă

Închină-i un cântec,o odă, o faptă

Frumoase-i artiste: Veneția mamă.

Autor: Sorin Ismail