Să iertăm

Pamflet

Doamne câte aș izbuti

Un sprijin dacă aș primi

Aș aprinde și tăciuni

Și aș face rugăciuni.

Iacă sprijinul venea

Omul nu se mulțumea

Doamne aș mai vrea și-o casă

Cu etaj și o curte spațioasă.

Când și casa se primi

Omul încă mai cerși.

Doamne de-aș avea ogoare

Cu izvoare și în soare

Le-aș semăna, le-aș uda

Tragă sluga, eu voi sta

Și în semn de mulțumire

Voi face și-o dăruire

Zece ouă de găini

Și-un vițel de prin vecini.

Voi fi cel ce prind putere

Și avere și trofee

Mă voi așeza sus, sus

N-o fi altul mai presus

Zgândăr cerul cu elice

Pe cei slabi îi joc popice

Șef la bani, lux și femei

La copii le iau ponei.

La așa viață îmbelșugată

Cine îmi va sta în față?

Cu mâna să rup din nor

Mărire și-un trai ușor...

De pe coasta întunecată 

Se arăta în cer o dată. 

El nu și-a ținut cuvântul

Nici n-a folosit pământul

Pentru zile numărate

A strâns coșul cu stigmate

Viața însăși o revistă

Răspândea o veste tristă.

Autor: Sorin Ismail