Pământul țării l-au vândut
Și nu-i vreo inimă română
Să nu se plângă de-o așa crimă.
Câtă pleavă, câtă umbră
Peste țară coborâră
Industrii ne-au demolat
Milioane au plecat!
Istoria ne-a pedepsit
Când la vot nu am ieșit
Sau când falnic am votat
Le-au dat la alți, atestat.
În sindromul decembrist
Anii parcă joacă twist
Granguri au recidivat
Și dau lovituri de stat.
Muguri, nu mai sunt pe ram
Legile-s cu țel infam
Alergie de nepoate
Pică poamele necoapte!
Visul s-a schimbat la față
Clovni merg iarăși pe ață
Ce e drept azi, mâine-i strâmb
Și se vede de pe dâmb.
Pe român frate cu cerul
Îl trădează ghiocelul
Nu-i de floare vorba aici
Ci de demonii vânduți!
Justițiari de buzunar
Se plec la sfatul celor mari
Iar adevărata carte
E sfidată și-i pe moarte.
După ei ca de smintiți
Rămân codri pustiiți
Iar râul se mai întreabă
Să curgă spre munte iară?
De atâta ură, întruna
Pică de pe cer și Luna
Iar o stea s-a întrupat
În orizont mai depărtat.
Au condus ca un dovleac
Ne-a fost sărăcia leac
Nu-i dorim și vrem să plece
În căință să se înece.
După ce ne-au alungat
Ne-au umilit și împrumutat
Prin legi nebune, nu-s copii
Mușca-v-ar vulpile de vii!
Când bun îi rău și răul bun
Să vă creadă un nebun
Românie dulce glie
Nu-i mai ține cu simbrie!
Părinte unu, doi, ne-a zis
Mergi încolo de proscris
Huidume cât balta mâloasă
Au atacat credința noastră.
Au râs de-un obicei cu moaște
Tâlharii, prădători și hoaște
Nu moaștele-au vândut pământ
Nici resurse, nici cer sfânt!
La cruce, cel răstignit
A fost Hristos, darul iubit
Și tot creștinul practicant
Se închină sângelui vărsat!
Brâncovenii la tăiat
N-au cedat și n-au trădat
Să ne fie învățătură
Martirii uciși cu ură.
Soarele nu-i drept cu noi
Nu e Luna radioasă
Nu e viața ce ne-apasă?
Atunci să devenim eroi!
Autor: Sorin Ismail
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu