Se scutur’ valuri de pământ
Taine mari iar s-au cernut
Frații tăi în arc grupați
Sunt ai tăi viteji soldați.
Ce frumoasă ești tu țară
Munții tăi păzind comoară
Dealuri cu poruncă vie
Țară sfântă Românie!
Un nou răsărit de soare
Recunoștință cu închinare
Mulțumim pentru lumină
Pentru o zi de trudă plină
Pentru fiii de crescut
Și-n viață ce n-am avut.
Pentru dragostea de-aproape
Și zile câte sunt date.
Mai la sud de Babadag
Se află țărmul mării drag
Cu versete de principiu
Care le-a cântat Ovidiu.
N-au fost zile numai flori
Și nici cerul fără nori
Am clădit sub greul vieții
Și-am dat biruri la imperii.
Pe un țărm de timp salvat
Sfântu Andrei ne-a creștinat
Fiecare om o cruce
Pe spinare în viață o duce.
La Uspenia în altar
S-a botezat robul cu dar
Ursitoarele au vestit
Om și geniu reunit
Fiu al cerului cu soare
Cu idei răscolitoare
Din trecut menit să învingă
Cel ce-a modelat o limbă.
De ce plângi vioară bună?
Rapsodia e română
Și Balada cea frumoasă
Românie țară aleasă.
Domnitor, stâncă în credință
Ne-a lăsat cu biruință
Putna, Voroneț, Tazlău
Huși, Borzești și Hârlău
Multe sfinte ctitorii
Pomenită-i și Vaslui
Trâmbițați în toată lumea
Ce-a zidit Ștefan al III-lea.
Doamne din mormântul sfânt
Ieși și lasă un cuvânt
La zări de mileniu trei
Nu-i țara cum tu o vrei.
Din Moldova ne-a fost dat
Cuza mare om de stat
Comparat cu cei de azi
Fug vacile din islaz
Cum au tot plecat români
De scârbă de acești tăciuni.
Clasă , clasă în două șine
Parvenită în însușire
Admit toți chiar fără ghid
Ura! Hoții din partid!
Pe la înălțimea fricii
Zboară coada rândunicii
Iară voi , ne-ați tot furat
Ne-ați mințit și înșelat
Veți rămâne amintire
Fără flori și mântuire.
Doamne dă ordin la Soare
Să trimită călătoare
Raze sfinte peste mări
Până la depărtate țări.
În Infern de libertate
Nici cuvinte nu se poate
S-a umflat cleptocrația
Subminând democrația.
De la mare la Iernut
Fariseii ne-au vândut.
De-ale voastre minciuni late
Rămân valuri nemișcate.
Crezul unei vieți ce plânge
Se invită demoni s-o alunge
Toate au răspunsul lor
Câștigător e un popor.
La un cer cu mâna întinsă
Ține Biblia deschisă!
Vântul, nu suflă zadarnic
Schimbă polul cel tiranic!
Mărturisind ca acel tâlhar
Voi veți trece un hotar.
Din Hobița la Coloană
Infinitul ne tot cheamă
La o Masă a Tăcerii
Unde-i prinț un fiu al ierbii.
Ce te uiți galeș mândruță
E Poarta celor ce sărută!
Doamne câte învățăminte
În dalta unui părinte!
Din Suceava la Cazane
Cerul visului ne moare
Cine aruncă piatra în baltă
De-i sar stropii pe cravată?
Și cultura e condusă
De nebuni cu zgarda pusă
Care cenzurează artă
Și împart lături la câini
Blasfemii, colb, mărăcini
Să mai rupă rădăcini?
S-a expus bărbați cu țâțe
Asta-i proba de virtute?
Și femei, mai jos bărbați!
Să rămânem mască, frați.
Cât albastru de citit
Avea cerul nesfârșit
Iar tavanul cel cu grindă
Ei l-au dat pentru o ghindă!
Țară, țară milenară
Coiful tău de odinioară
Și brățări de la vechi daci
S-au pierdut expus frumos
Chiar în Țările de Jos.
Iar cu foc se-aprind orașe
Vin cutremure spinoase
Ard păduri, arde pământ
Și lăcașuri de cult sfânt...
Am obosit să scriu de toate
Aș da pana la o parte
Tristețile au taina lor
Sunt nespuse tuturor!
Fiecare an e parte
De hazard și nedreptate
Dar pe Iuda l-au ales
În fiece zi din mers
Nu-i nimic mai sfidătoare
Decât înalta trădare!
Cu vânzări și fapte moarte
Nu se-ajunge prea departe
Se primesc la mărturie
Și josnici la temelie.
Autor: Sorin Ismail
