Închinare

 

 

Șir de munți stau în genunchi

Ei se roagă în mănunchi

Și nu cer nicio lățime

Căci ei cresc în înălțime.

 

Nu se tem și nu se leapăd`

La chemări cu gustul searbăd

Hotărâți ei își țin calea

Să primească înălțarea.

 

Se închin` făloase stele

În șiraguri de mărgele

Ele cad din înălțimi

Și poartă cununi de spini.

 

Iar pe drumul de cădere

Scriu un vers despre înviere

Accesibilă la toți

Neamuri, genii, semidocți.

 

Doamne în albastrul mare

Să ne scri pe toți sub Soare

Ne îndeamnă o rază a sa

Să țintim Grădina ta.

 

Când s-a înclinat Pământul

Creșteau flori și-a bâtut vântul

Și-au zburat petale moi

Peste oameni muritori.

 

Val de val puterea-i mare

Cheamă fără de-ncetare

Scris și Sfânt simbolul lui

În numele Domnului.

 

Autor: Sorin Ismail