Judecata

 

Ochii răi, perechi din umbră

Zile-ntregi stăteau la pândă

Să-l condamne pe Cel Sfânt.

 

Umbla-nghețul între frați

Iar cocoșul de trei ori

A cântat până în zori.

 

Iuda pe treizeci de-arginți

Apostol, dar trădător

Vinde al său Învățător!

 

El singur s-a dat afară

Și singur s-a pedepsit

Matia în locu-i a venit.

 

A aprins un foc sub apă

Faptă rea necugetată...

Creștinismul s-a extins.

 

Digul întărește malul

Iar crednița ritualul

Veșnic sfânt e doar cuvântul.

 

N-avea gloria lumească

Fiecare să primească

Pâinea vieții cea cerească.

 

Mare cer mai e lumina

Răspândită-i ca datina

Peste oameni încercați.

 

Chinurile când s-au stins

O dorință-n noi s-a aprins

Să împlinim cuvântul său.

 

Un timp cu mai multe cruci

Cresc șuvoaiele pe munți

Ce-a fost scris s-a adeverit.

 

Iar păcatul omenesc

Prin credință a fost șters

De Iisus lângă a sa cruce.

 

Fiecare zi și noapte

Întâlnesc a lor păcate

Judecate vor fi toate.

 

Autor: Sorin Ismail