Vine toamna, crengi pustii
Frunze galben ruginii
Frumos verde au avut
În ținutul cald , trecut.
Iar acum mai pătimaș
Noaptea în singurătate
Nostalgii pe - alei pătate
Se despart cu bun rămas.
Frunza cade printre noi
Spre sfârșitul început
În vânt și udat de ploi .
Nici un cântec fredonat
Muzele în straie noi
La un ceas glorificat .
Autor : Ismail Sorin
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu